Calendar
Aug 2017
DLMaMiJVS
  1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

POVESTEA VULTURULUI

 

E povestea vulturilor care trăiesc pe vârfurile cele mai înalte ale Munților Anzi, în condiții deosebit de dure; acolo își au locuința.

În pofida condițiilor de viață solicitante, această rasă trăiește mult. Secretul supraviețuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor; astfel corpul vulturului e protejat împotriva calamităților în care își duce viața.

Deși condițiile de viață sunt dintre cele mai dure, el atinge vârsta de 70 de ani. Dar ca să ajungă la acest punct, vulturul trebuie să ia o decizie grea …

Începând de la vârsta de 40 de ani, unghiile sale lungi și flexibile, nu mai sunt capabile să susțină prada.
Ciocul lung și ascuțit i se încovoaie, devenind din ce în ce mai impropriu pentru sfâșiatul prăzii.
Aripile-i grele și îmbătrânite de ani și de grosimea penelor, îi înfrânează zborul și îi obosesc mușchii pieptului. Și, cel mai grav, enzima protectoare încetează să mai fie emisă, lipsind astfel vulturul de protecția atât de necesară.

Atunci vulturul are două opțiuni: - Să moară ... sau - Să treacă printr-un dureros proces de transformare, timp de 150 de zile. În acel moment, pentru vultur, este imperios necesar să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să-și încropească un adăpost.

Acolo el își lovește continuu ciocul încovoiat de o stâncă, până când acesta se rupe.
După ce-și rupe ciocul, el așteaptă să îi crească din nou, apoi începe să-și smulgă unghiile.
După ce noile unghii apar, începe să-și smulgă penele îmbătrânite, până la ultima.

Încet, încet, se îmbracă din nou cu pene tinere, alimentate din belșug la bază, cu prețioasa enzimă protectoare.

Și astfel, după cinci luni, vulturul își reia frumosul zbor, pentru care a și fost creat, și pentru care, de fapt, trăiește ... încă 30 de ani.

Povestea noastră poate fi povestea noastră, a fiecăruia în parte ...

De multe ori, ca să supraviețuim, trebuie să trecem printr-un astfel de proces. Câteodată, trebuie să renunțăm la trecut, simboluri, îndeletniciri sau obiceiuri. Numai eliberându-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, de vechile mentalități, vom putea putea profita de prezent, privind încrezători spre viitor.

Domnul să ne luminezepe toți și să ne dea puterea desprinderii, pentru ca prin jertfa asumării schimbării, să putem trăi și gusta mirifica Lume a Înalturilor!

Ioan Savu, Timișoara

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator