Calendar
Oct 2017
DLMaMiJVS
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

Despre răbdarea comunicării

 

Ar fi bine să înțelegem covârșitoarea importanță a comunicării între oameni, și că modul de transmisie și recepționare, depind în mare măsură de nonverbal

Am înțeles și eu, destul de târziu, că ar fi mai bine, în discuțiile cu ceilalți, dar mai ales cu proprii copii, să avem răbdare să le ascultăm punctul de vedere, chiar dacă nu suntem de acord cu el. Fiecare om are dreptul la un punct de vedere. Putem apoi, după ce au terminat, calm, să le spunem punctul nostru de vedere, NU SĂ LI-L BĂGĂM PE GÂT!

E bine să înțelegem că, de foarte multe ori, oamenii nu mai țin minte mesajul transmis verbal, dar țin minte atitudinea noastră.

Chiar dacă de pe palierul vârstei și al experienței de viață dobândite, suntem convinși că noi avem dreptate, e mai important să vorbim calm, să le transmitem echilibrul și siguranța experienței de viață, pacea înțelegerii, lăsându-i pe ei să mediteze asupra lucrurilor și să tragă o concluzie ...

De multe ori, ca părinți, avem tendința de a ”trăi noi prin ei”, uitând că ei sunt ”altcineva”, cu alte experiențe de viață, alte trăiri, alte necesități și năzuințe, ne având răbdarea deslușirii frământărilor lor, cu toate încrengăturile acestora ... Știu că am vrea să-i ferim de greșeli, dar nu le putem răpi propria lor experiență de viață, au dreptul la ea, chiar dacă suferințele lor ne dor. Nu putem trăi în locul lor. Ei au propriile necesități de evoluție, cu propriile experiențe - eșecuri și reușite - oricât am vrea să-i păzim de suferințe.

E deci de dorit ca pentru copii noștri, noi să rămânem ceea ce, în mod firesc sunt părinții -zona de siguranță și ocrotire, acolo unde-și pot spune frământările și recunoaște greșelile, unde așteaptă o mângâere și o vorbă bună, o deslușire a frământărilor și un imbold spre mai departe.

Normal ar fi ca, în nici o situație, interesele noastre să nu fie antagoniste intereselor copiilor noștri și ei să știe asta. Acest lucru să le fie explicat de mici, dar, mai ales, să fie confirmat de modul în care noi trăim și trăiesc și ei alături de noi!

Ca părinți, avem menirea de a crea făgaș de evoluție, copiilor noștri, într-un climat de iubire necondiționată

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator