Calendar
Nov 2018
DLMaMiJVS
    1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

CÂT COSTĂ?

 

Despre viață și modul cum o trăim

Ceea ce mi s-a întâmplat ieri, m-a făcut să mă gândesc mai mult la: ”Cât costă?”. Mergeam liniștit prin Piața Victoriei înspre Catedrală, în mână cu o pungă de hârtie, în care era o pâine feliată, privind oamenii, la început de an nou. Mă uitam la fețele lor, la atitudinea lor, a celor pe lângă care treceam. Cea mai mare parte, oameni cumsecade, ce-și duceau mersul și viața, într-un firesc al trăirilor diurne, al bucuriei, liniștei, sau îngrijorărilor ...

La un moment dat, din direcție opusă, o femeie tânără, cu căști pe urechi, absorbită într-o convorbire cam tare, avută pe telefonul ce-l avea în mână, grăbită și iritată, captivă în universul propriu și suficient ei, mă izbește cu mâna ce gesticula, peste punga de hârtie. Punga se rupe, pâinea cade pe jos. Ea, în suficiența-i existențială, pare că nu bagă de seamă, sau nu i se pare important. Trece mai departe ne tulburată și nepăsătoare.

Constatând cu neplăcere atitudinea-i egoistă și indiferentă la tot ce nu însemna ea însăși, mă întorc și zic, un pic mai apăsat: ”Femeie, ce-i cu tine?” Văzând că o privesc insistent mai mulți oameni, din jurul său și al meu, se întoarce, privește spre mine, pâinea de pe jos, oamenii ce se uitau, și, venind doi pași spre mine, iritată că a fost distrasă din prețiosu-i univers, întreabă cu dispreț, căutând în portofel:”Cât costă?” Atât!

”Nimic”, i-am spus, aplecându-mă să adun pâinea de pe jos, spre a nu fi călcată de oameni. ”Nimic, nu toate pot fi cumpărate cu bani, mai ales Bunul Simț”! Unii oameni au impresia că toate pot fi prețuite în bani, că dacă ai bani poți plăti orice, că ești deasupra ”vulgului”. De fapt, lucrurile importate, cele care au făcut ca lumea să dăinuiască, cele care au format și formează Caractere și Oameni, n-au preț, se cuantifică altfel, pentru că ele fac parte dintr-un alt sistem de valori ...

Țin minte, când eram mici, eu și sora mea, când mâncam, eram tot timpul atenționați: ”Aveți grijă cu pita, să n-o lăpădați pă jos, s-au s-o călcați în picioare, PÂNTRU CĂ EA ÎI OBRAZUL LUI DUMNEDZĂU”!

Domnul să ne ajute, și pe mine, și pe toți, să fim în acest an, mai răbdători (așa cum eu nu m-am dovedit a fi!), mai cumsecade și, MAI OAMENI!

Ioan Savu, Timișoara

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator