Calendar
Nov 2018
DLMaMiJVS
    1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

ÎNTÂPLARE CU TÂLC

 

Ne ducem de multe ori viața într-o inerție inconștientă, ne asumat și anost. Uneori, avem șansa unei întâmplări ce ne dă de gândit.

Într-o vreme, între cele două războaie mondiale, într-un sat mai mare din Moldova, birtul și magazinul sătesc erau deținute – cum era obișnuit în acele vremuri și acele locuri – de un evreu. Cantitatea și diversitatea sortimentală, pentru a acoperi necesitățile locuitorilor comunei, ca de altfel și a altor sate megieșe, era nevoie să fie menținută la un nivel suficient și atractiv.

Aprovizionarea o făcea de la depozitul aflat în orașul ce se afla la oarece distanță, nu prea aproape de mica sa afacere. Pentru asta, era nevoie, ca din timp în timp, dacă nu primea marfă de la depozit, sau era pe cale să o termine pe cea din stoc, ori apăreau situații neprevăzute, să facă el drumuri de aprovizionare.

Sigur, aceste drumuri, făcute din când în când, cu toată dificultatea lor, aveau și avantajul că mai ducea la depozitul din oraș și miere, brânză, ouă, lână, pene și alte produse achiziționate de la locuitorii satelor, pe care le vindea cu un bunicel profit, sporindu-și câștigul.

În afara drumurilor uneori nesigure, ce mai erau și desfundate și prost întreținute, pe care trebuia să le suporte la drumul cu căruța, mai era și dificultatea găsirii unui țăran ce să vrea să plece duminica, dis de dimineață, pentru a ajunge luni dimineața, la prima oră, la depozit, după o zi și o noapte de mers, hurducat în căruță.

Deși țăranii nu prea aveau bani – ei producându-și aproape în totalitate în gospodăria proprie hrana necesară familiei, precum și firul de cânepă, in sau lână, necesare confecționării veșmintelor și celorlalte țesături necesare gospodăriei – și ar fi avut nevoie, nu prea voiau să plece duminica dimineața din comunitate, chiar dacă ar fi primit bani sau produse pe care le cumpărauprin troc, sau după vânzarea la piață sau la târg, a produselor lor.

Viața omului și a comunității satului, din profunzimile istoriei neamului, era ființial determinată și împlinită de legătura cu Dumnezeu și Biserica. De la naștere, cununie, botezul copiilor și apoi al nepoților, până la plecarea ”unde nu este suferință și durere”, tot ce avea cu adevărat semnificație, era indestructibil legat de Biserică și Dumnezeu.

Dificultatea găsirii de către omul nostru, a unui țăran dispus să meargă cu căruța sa duminică dimineața, era că atunci oamenii mergeau la Sfânta Liturghie, unde nu numai că se întăreau conexiunile cu Cerurile, dar prin spovedanie și împărtășanie, se realiza eliberarea de povara tarelor activității diurne și se creau premisele ușurării parcursului ”celeilalte părți a vieții”.

Deci omul nostru – care-și avea ziua de sărbătoare și de odihnă (sabatul) sâmbăta, duminica fiind pentru el zi de lucru și negoț – după mai multe încercări eșuate cu oameni mai de vază și încredere ai comunității, a ajuns să se înțeleagă totuși, la birt, cu un om mai puțin apreciat în comunitate, urmând a pleca duminică dimineața foarte, foarte devreme, la drum. În dimineața cu pricina, purcezând agale la drum, cu noaptea-n cap, au trecut deja prin vreo patru sate, când, după depășirea celui de-al patrulea, înainte de o răscruce, evreu îi zice țăranului:

- ”Întoarce, mergem înapoi”!

- ”Ce s-a-ntâmplat”? – zice țăranul, nedumerit.

- ”Am trecut deja prin patru sate, prin fața bisericilor, și am văzut surprins, că tu nu ți-ai făcut niciodată cruce”! – zice evreul.

- ”Și ce-i cu asta”? – zice țăranul.

- ”Păi cum să mai am eu încredere în tine, la un așa drum lung și nesigur”?!?

- ”Întoarce”! – i-a mai spus o dată, ferm și clar.

Credința curată, asumată și trăită demn a unui om, a oricărui om, ca un firesc existențial al său, e o măsură a încrederii pe care el o poate genera semenilor săi, de orice credință ar fi ei, ca o expresie a existenței în noi a unei Scări de Valori, ce garantează un parcurs previzibil și onest al oricăruia dintre noi, conform experienței de o istorie a umanității, în valori imuabile, ce Tradițional, sunt garante a unui parcurs normal și general asumat!

De meditat …

Cu credință și nădejde,

Ioan Savu, Timișoara

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator