BALADA VIATII TRECATOARE
Rabindranath Thakur (in transcrierea mai veche din bengaleză: Rabindranath Tagore) a fost poet, filozof, componist, muzician şi adept al mișcării Brahmo-Samai, care printre altele a forțat interzicerea arderii văduvelor in India. In 1913 a primit Premiul Nobel pentru literatură, devenind primul laureat al premiului Nobel din Asia. O frumoasă poezie a sa se afla la intrarea bisericii din Sadinca. Cum oare, nu se stie, dar merita. E atat de elocventa...
Un lung tren ne pare
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de
Si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intalnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Să ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urmă,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut...
vizitator