Calendar
Mai 2024
DLMaMiJVS
   1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

Cine suntem?

 

Caţi dintre noi am vrea, având puterea, să nu uzăm de ea, dacă nu se cuvine? Putem oare înţelege ce înseamnă manifestarea în întregime, permanent, corect, şi cu dreptate a unei asumări, a oricărei asumări, ce ne-o luăm zi de zi, în faţa propriei conştiinţe, a lui Dumnezeu şi a oamenilor, de la lucrurile ce par importante, până la cele mărunte, ce par neimportante, dar fac, determină, viaţa de fiecare moment, a noastră, şi a celorlalţi?

Spunem despre noi, în ţara asta, aproape toţi, că suntem creştini. Majoritatea, spunem că suntem creştini ortodocşi. S-ar cuveni să se vadă în viaţa noastră de fiecare zi, în ceea ce simţim, gândim şi manifestăm, această afirmaţie. Dar suntem oare creştini? Ce sunt creştinii de fapt, sau ce ar trebui să fie?

-Pare simplu, urmaşi ai lui Cristos !

-Cine e Cristos şi de ce urmaşi ai Lui ?

După milenii de rătăciri ale omului, care a pierdut tot mai tare legătura cu El, pentru a nu-l lăsa în deznădejdea rătăcirii, Dumnezeu i-a trimis omului pe Fiul Său Iisus, întrupat, asemenea omului, pentru a-i arăta omului care-i Calea sa, a Omului.

Şi cum a fost Iisus? Ce a făcut El ? Ce ne-a spus El? Ce conduită de fiecare moment, de fiecare zi a avut, manifestându-se ca Om, nu ca Dumnezeu ?

A avut iubire de Dumnezeu, dar şi de oameni, de toată Creaţia Tatălui Ceresc. Cum a făcut asta? – Într-un firesc de manifestare, ca om, lăsand să se manifeste ceea ce Dumnezeu a pus în fiecare dintre noi, oamenii. A avut iubire, manifestă răbdare, credinţă, milă, înţelepciune, implicare directă în rezolvarea problemelor cu care se confruntau cei din jurul Său. A ajutat El, şi după ce ucenicii Săi au inţeles ce au de făcut, i-a pus şi pe aceştia să facă, supraveghindu-i. A desluşit permanent prin pilde şi sfaturi directe date oamenilor, arătandu-le ce şi cum trebu-ie să facă. A avut tăria să spună adevărul şi atunci cand a fost singurul care L-a inţeles. Dar nu numai atat. A luat atitudine fermă, fără nici un echivoc, pe față, împotriva fărădelegii şi a ne-dreptăţii, atunci când a constatat-o, la faţă locului!

Pare că pentru El a fost simplu, era Fiu de Dumnezeu, putea face orice, ”avea spatele asigurat”, cum se zice.

Ar fi bine să ne străduim a înţelege că El, atunci când şi-a asumat ipostaza de om cu trup, şi-a asumat în întregime aceasta, cu toate trăirile şi ispitele omului, urmând a se manifesta numai ca Om, nu ca Dumnezeu. Şi tot ce a făcut, a făcut ca Om. A trecut peste toate ispitirile ce I-au apărut în cale, cu tăria credinţei pe care Dumnezeu a sădit-o în fiecare dintre noi. Cu certitudine în fiecare dintre noi!

Gândiţi-vă cât de greu I-o fi fost, având dublă fire, de om şi Dumnezeu, să manifeste mai cu seamă, Omul, chiar în situaţii limită, aşa cum s-a şi văzut!

Caţi dintre noi am vrea, având puterea, să nu uzăm de ea, dacă nu se cuvine! Putem oare înţelege ce înseamnă manifestarea în întregime, permanent, corect, şi cu dreptate a unei asumări, a oricărei asumări, ce ne-o luăm zi de zi, în faţa propriei conştiinţe, a lui Dumnezeu şi a oamenilor, de la lucrurile ce par importante, pană la cele mărunte, ce par neimportante, dar fac, determină, viaţa de fiecare moment, a noastră, şi a celorlalţi?

Înţelegem oare că fiecare gând, vorbă, şi faptă a noastră, din fiecare moment existenţial al nostru, al fiecăruia, determină un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, al nostru şi al celorlalţi?

Asta n-ar trebui să ne sperie, ci să ne facă mai conştienţi! Până la urmă e vorba tot de asumare, implicit!

Înainte de a ne asuma, e nevoie să înţelegem, totuşi. Viaţa nu ne-a fost dată ca o mare pedeapsă, ci e calea noastră către Dumnezeu. Dumnezeu s-a făcut Om, să ne arate Calea de la om la Dumnezeu, pentru fiecare dintre noi, care ne trăim viaţa ca El, şi facem faptele Sale (Eu sunt Calea, Adevarul şi Viaţa). Ne-a arătat că se poate, şi cum se poate!

Nu ne obligă nimeni să-L manifestăm pe Cristos. Putem să n-o facem, şi nici n-o facem de fapt!

Dar ne e bine? E totul în regulă cu viaţa noastră, cu noi, între noi, în casă, în ţară şi în lume, nemanifestandu-L pe Cristos? Mă tem că realitatea ne arată că nu!

Unii dintre oameni, nu acceptă credinţa, părându-li-se o constrângere, pe care n-o acceptă. Ei sunt oameni liberi, şi fac ce vor! Da, şi? Care-i rezultatul? Nemulţumirea! Oare de ce? – Pentru că nu-i important să faci cum vrei, ci cum e bine! Ai avut o opţiune, asumăţi-o omule, e a ta, nu-i nimeni de vină. Învaţă măcar din propriile greşeli, dacă nu vrei să înveţi din ale altora! Dar e o dovadă de prostie, să faci în fiecare zi la fel, în aceeaşi manieră de gândire, şi să te astepţi la rezultate diferite! Schimbă ceva, încearcă altfel, uită-te la alţii, la acţiunile lor şi la rezultatele acţiunilor lor. Învaţă obiceiurile bune, dar nu uita omule să-ţi asumi opţiunile, şi tot ce decurge din ele. Pare greu, dar aşa e drept!

Să ne imaginăm că nişte oameni au de făcut un drum între două repere – Arad şi Timişoara, de exemplu- pe jos. Pot merge pe un drum ce li se propune, cu anumite constrângeri liber asumate, dacă-l acceptă, sau de-a dreptul, peste camp, arături, hăţişuri, spini, ape, şi alte incercări. Unii acceptă oferta, alţii nu acceptă nici un fel de constrângeri, “sunt liberi”!
După o vreme ajung, fiecare trecand prin diferite încercări, dar dintre cei ce au ales haţişurile şi noroiul, cei care au ajuns totuşi, sunt nemultumiţi că sunt murdari şi zdrenţuiţi, nu ca cei ce au mers pe drumul indicat. E o problemă de opţiune şi asumare!

În viaţă e tot aşa, noi facem, moment de moment, zi de zi, tot felul de lucruri necuvenite, nu ne pasă dacă-i bine sau rău, nu ne uităm în urmă, nu îndreptăm nimic, şi totuşi suntem nemulţumiţi de Dumnezeu şi de viaţa pe care o ducem, de fapt, conform propriilor noastre opţiuni. Mai rău, îi învăţăm şi pe copiii noştri să traiască la fel, după false modele, cu nesimţire şi nepăsare criminală. Şi spunem că avem credinţă, că suntem creştini! Urmăm noi lui Cristos?

-Apostolul Iacob zice: “Credinţa fără fapte, nimica este!”

Mă gândesc la ce se întamplă în ţară, la răutatea din oameni, la încrâncenare, la inconştienţă şi nepăsarea clasei politice, la indiferenţa, la lehamitea, la lipsa de interes şi implicare în propriile noastre activităţi diurne. De foarte multe ori facem totul fără chef, de mântuială. Mântuitorul Iisus ne-a spus: Faceţi celorlalţi ceeace vreţi să vă facă ei vouă. E simplu. Ceea ce trăim acum, e efectul cumulativ al lipsei noastre de implicare şi asumare, a propriei noastre vieţi! A fiecăruia dintre noi!

Lucrurile mărunte şi aparent nesemnificative, propriile noastre trăiri, simţiri şi manifestări, de fiecare moment, unele obositor de repetitive şi anoste, sunt de fapt viaţa noastră. De noi depinde cum ne raportăm la toate acestea, dacă le facem bine, cu rabdare şi cum se cuvine.

Dacă viaţa o trăim ca pe o povară, ca pe o pedeapsă, e propria noastră opţiune. Nefericirea tuturor e că, fiecare are un motiv pentru tot ce face. Ne stă în putere să trăim altfel! Cum? – Făcând cum se cuvine, toate lucrurile făcute greşit până acum. Să începem cu noi înşine, fiecare dintre noi. De acum, din acest moment, nu de mâine!


Cu credinţă şi încredere,


Ioan Savu, Timisoara

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator