BLÂNDEȚEA CREDINȚEI
Am avut șansa să-l cunosc, în această toamnă, pe Sfântul Munte Athos, la Schitul Românesc Lacu. E Părintele Isidor.
Doamne, dacă ați vedea Bucuria și Pacea din Sfinția Sa! E tot timpul așa! Poate ar mai trebui să vă mai spun ceva: E un om în jur de 1,70 m înălțime. Blândețea și Pacea întruchipate.
Acest OM, mai tânăr fiind, era călugăr în Țară, în Muntenia, la o mănăstire, în zonă montană. Noaptea, venea ursul des și făcea pagube. Se proptea cu spatele în uși, acestea zburând și el prădând.
Într-o noapte a mâncat 2 viței din grajd, vacile fiind legate și neputând să-i apere. Des, prăda magaziile.
Într-o altă noapte, pe la 3, zarvă mare în mănăstire, că a intrat ursul într-o magazie. Călugării au dat năvală afară din chilii, dar nu aveau curajul să se apropie, știind ce mare și fioros e ursul.
Trecând printre ei, părintele s-a repezit la ursul din magazie, cuprinzându-l horărât în brațe și rostogolindu-se așa, îmbrățișați în strânsoare!
Ursul, sesizând Hotărârea Fără de Ură, a părintelui, i-a simțit superioritatea și Curățenia Spirituală. După ce s-au rostogolit de 3-4 ori, ursul s-a ridicat, spre uimirea tuturor și a plecat rușinat!
Gândiți-vă ce om e părintele! Acest om blând și pașnic, în marea sa credință, nu l-a lovit pe urs cu nimic. I-a arătat numai, că nu-i bine ce face, că nu-i locul lui acolo, încercând să-l scoată afară.
Animalul a simțit Superioritatea Omului Ce-L Avea în El pe Dumnezeu, și s-a supus rușinat!
Putem vedea toți, ce-nseamnă Puterea Credinței!
În urmă cu câteva săptămâni, când am avut bucuria de a fi în preajma Sfinției Sale, nu-mi mai venea să plec.
Atâta Pace și Bucurie degaja, că parcă pluteam și eu! Doame, umple-l cu Harul Tău, că oricine-l vede, simte, știe, că el e al Tău!
Ioan Savu, Timișoara
vizitator