SUNT SUPĂRAT, SAU SUNT NECĂJIT?
Despre neglijența cu care generăm făgașuri mai puțin fericite pentru noi înșine și pentru cei apropiați nouă
Am observat că mulți oameni în țară – déjà de o vreme și la Timișoara – având o viață cam anapoda, amestecă lucrurile, semnificațiile cuvintelor, pe măsură ce se lasă târâți și absorbiți de, și către o lume a nonvalorii, ambiguităților și mersului spre niciunde. Vă spun despre o situație aparent simplă și tot aparent, fără nicio importanță: a definirii unei stări în care te afli.
Atunci când cineva pare un pic sau mai mult absent într-o anumită conjunctură, e întrebat: ”Ești supărat?”, el fiind de fapt necăjit, nu supărat. Care-ar fi diferența și de ce-ar fi important de precizat? Păi hai să vedem.
Atunci când ești supărat, e o stare nepotrivită, pentru că ÎȚI E CIUDĂ, pe cineva, sau pe ceva, care presupne o potențială sau chiar manifestă agresivitate, de un fel sau altul.
Când ești necăjit, îți pare rău, de cineva, de ceva, de ce s-a petrecut, se petrece, sau se poate petrece în viitor și tu nu poți evita. E un regret sau poate fi chiar o compasiune. Cu certitudine nu presupune agresivitate.
Dacă suntem atenți, vom vedea că cele două situații presupun, fiecare, o reacție, o atitudine a noastră, care ține numai de noi, față de un lucru, sau o situație, de obicei, exterioară nouă. Această atitudine și încărcătura sufletească aferentă, este diferită, generează în noi și în afara noastră efecte de ne confundat unul cu altul. Dacă totuși le confundăm, în noi, în scara noastră de valori, în viața noastră, e cam haos!
Domnul să ne lumineze!
Ioan Savu, Timișoara