Scrisoarea unei unguroaice din România, publicata în Ungaria

Data publicării: 06.04.2013 13:07:00 Pe site-ul maghiar (din Ungaria) "Gyakori kerdesek" ("Întrebări frecvente") a fost postat textul unei scrisori trimise din România, mai exact din Transilvania. Autoarea, care este unguroaică, a trăit 37 de ani în România şi 4 ani în Ungaria. Concluzia acestei duble experienţe este expusă în conţinutul scrisorii deschise şi concentrată în titlul textului: "Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României!" Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României.

Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României. Îmi pare rău, dar oricine care crede că maghiarii din Transilvania au de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria greşeşte profund. Respingem MASIV modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV in România.

Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa totală a creştinismului.

De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii.

Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gândeam "uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ, etc.". Dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine României, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care îi urăşte pe ceilalţi care îi detestă pe ţigani şi pe evrei.

Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Daca aţi fi trăit şi în România, ţară pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar trebui să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii.

Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii tăi din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străină.

Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod.
- Urlete la concertele Karpatia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi!
- Încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri;
- Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri;
-Ridiculizarea ţiganilor, în glumă dar şi în serios;
- Afirmaţia că limba maghiară este divină;
- Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez că judeţele Bekes şi Hajdu importă apă din România pentru că apa de acolo este nepotabilă).
Adică, vorbim aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune.

Între noi sunt deosebiri atât de mari încât, după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjosirilor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns.

Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dăm seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gândi la fel ca voi.

Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc.

Mişcarea "Jobbik" (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit - n.n.) devine tot mai popular, tocmai fiindcă declară nişte "adevăruri" pe care oamenii nu le spun, dar le gândesc.

Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni. Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie.

Asta nu e adevărata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta.

Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare. Vindecarea începe cu pocăinţă, nu cu aroganţă. Ardealul nu va urma această cale.

Citind cele de mai sus, simți un gust tare amar… Amarul ce, de altfel, îl simte și cea care a scris. Să torni atâta otravă în sufletele oamenilor, mai ales ale tinerilor, e mare păcat! Te întrebi pentru ce, și cui folosesc toate acestea?

Cred că sunt frustrări, reacții bolnave, ale unor oameni bolnavi. Ale unor specimene, ce sper eu că vor dispare, după frământările ce probabil, dacă nu vom fi înțelepți și cu iubire, nu ne vor ocoli nici pe noi, nici Europa, nici Lumea!

Dacă prin Voință Divină, suntem așezați unii lângă alții, n-ar fi normal ”să ne avem ca frații”? N-ar fi normal să preluăm unii de la alții bunele obiceiuri, să ne ajutăm, să ne sprijinim? N-ar fi normal să împlinim această șansă?

Rău este că, oameni fără minte și scrupule, pentru a părea ei înșiși importanți, în proprii ochi și ai altora pe care-i smintesc, dacă n-au putut ieși în evidență făcând Binele - pe care nu-l cunosc – încearcă, și uneori din nefericire reușesc, fac și propovăduiesc răul, de care sunt plini și care-i definește existențial!

Gândiți-vă la suspiciunea, veninul și uriciunea pe care vor să le inducă în sufletele oamenilor. Gândiți-vă și la familiile mixte, unde vor să strecoare viermele răului …

Un om apropiat sufletului meu, bun vorbitor al limbii maghiare, din copilărie, remarca faptul că în zona de NV a României – așa numitul Partium – unde a copilărit și el, nu există un asemenea nivel de tulburare a minții și sufletelor oamenilor, dar în zona secuiască, printr-o sădire sistematică, cu rea voință și venin, de către politicieni și alți indivizi, de acolo și aiurea, răscoliți de propriile frustrări, distorsiuni ale sufletelor și animați de ură, culmea există, deși secuii nu sunt unguri! Ce înseamnă otrava, picurată sistematic, în ureche, minte și suflet …

O generație de tineri, atrași în diverse acțiuni distructive, sunt cobai și jertfă pe altarul răului, pentru niște dezaxați … Doamne iartă-i și Luminează-I, că sunt tulburați tare!

Iubirea de Țară, ca iubirea de orice, e IUBIRE, sau nu e nimic! În numele Iubirii - sentiment Divin - poți face Binele, nu răul! Răul vine și e izvorât, din cu totul altă parte …

Eu însumi, crescut fiind în Banat, am crescut și trăit, printre oameni cu vorbă, obiceiuri și chiar și credințe diferite de ale mele. Am învățat din casă și din viață, că e bine să respect dreptul celuilalt de a fi diferit, fără suspiciune, ci în firescul vieții, fiecare, de regulă, încercând să fie nu numai concesiv, ci și interesat de a înțelege diferențele. Așa mi-am crescut și eu copiii.

Multitudinea de familii mixte, de diferite feluri, e o dovadă a strădaniei oamenilor de a se înfrăți în bucurie și iubire, pace și mântuire!

Eu sunt roman, dar soția mea e un amestec a patru nații, cu sânge de la Beograd, Berlin, Budapesta și Tel-Aviv. Copiii mei au sângele a cinci nații. Ginerele meu e ungur, nora mea cea mare, are și ea sânge a câteva nații. Nepoții mei au deci și ei sângele de la multe popoare, dar oare strănepoții mei, de la câte vor avea? Eu cred că asta-i o Binecuvântare!

Dacă Dumnezeu e Iubire, Pace, Bucurie, și Armonie, noi către ce vrem să mergem?
Cu Nădejde și Iubire creștină,
Ioan savu, Timișoara

TEXTUL ORIGINAL ÎN LIMBA MAGHIARĂ:
Hálát adunk hogy Erdély Romániához tartozik "Már elnézést, de aki azt hiszi, hogy az erdélyi magyarok majd tömegesen mennek szavazni a magyarországi választások megrendezésekor, az súlyosan téved. Elutasítjuk TÖMEGESEN a magyarországi gondolkodásmódot és örülünk annak, hogy TÖMEGESEN visszatelepülnek az erdélyiek Romániába. Elegünk van az állandó civakodásból, a románozásból, a lélektelenségbõl, a szabályokhoz való görcsös ragaszkodásból, az emberi kapcsolatok elsivatagosodásából, a keresztyénség teljes hiányából. Mindez nekünk NEM kell Erdélyben. És nem akarunk összeveszni a románokkal sem. Eddig, amíg nem ismertük a ti viszonyaitokat, rendre azt gondoltuk, Istenem, mit is veszítettünk... Magyarország... édenkert. De most, hogy megismertük, miként is gondolkoztok, rémülten hálálkodunk, hogy Erdély Romániához tartozik, mert ha nem, ezt is olyanná tettétek volna mint a ti országotok, ahol csak az számít magyarnak, aki gyûlöli a másikat és jól tud cigányozni meg zsidózni. Na hát ehhez, nekünk TÖMEGESEN semmi közünk. Ennek a mentalitásnak megálljt parancsolunk Románia nyugati határán. Tudjátok, ha mindkét országban éltetek volna, igen, Romániában is, amit annyira képesek vagytok szidni, akkor szerintem nagyon szégyellnétek magatokat. Tisztelet a kevés kivételnek. [...]
Magyar vagyok, bármilyen meglepõ. A te parciumi ismerõseid, csak látogatóba mennek magyarországra, denem élnek ott. Én éltem. Négy évet Magyarországon és 37 évet Romániában. Magyar vagyok, de nekem az a magyarság, amit az anyaországban annak értenek, teljesen idegen. Megmondom, nektek mi a magyarság, legalábbis Borsodban mi az. Ordítani Kárpátia koncerteken és hullarészegen üvölteni, dögölj meg büdös zsidó. Összeesküvés elméletekben hinni és azt állítani, hogy magyarok találtak fel a világon mindent ami jelentõs dolog. Más népeket állandóan pocskondiázni, a franciáktól a románokig, az oroszoktól a négerekig. Állandó cigányozás. Viccben és komolyan is. Állítani, hogy a magyar isteni nyelv. Mindenféle marhaságot elhinni, hogy a zsidók Magyarországot akarják új hazájuknak, az ivóvízkészlet miatt (csak megjegyzem, Békés és Hajdú Bihar megye Romániából importálja a vizet mert az ottani ihatatlan).
Szóval egy nyelvet beszélünk, de nem vagyunk egy nép. Közöttünk olyan hatalmas különbségek vannak, hogy a kezdeti eufória után, az erdélyi magyar rémülten néz körbe a kultúrsokk és megaláztatások meg vállalhatatlan gondolatok hatásától még reszketve: Te jó ég, hova kerültem... Veletek ha beszélget az ember, kezdetben úgy tûnik minden rendben van, de aztán olyanokat mondtok, hogy megáll az óra a falon. Akkor rájövünk, kegyetlenül csalódtunk és nem gondolkozhatunk ugyanígy. A magyar társadalomban van egy romlás. Nagy romlás. Az emberek nem házasodnak. nem vállalnak gyereket. Bár ezt nem mondják, de mégis úgy élnek. A Jobbik azért terjed mint a rákfene, mert olyanokat mond, amit az emberek nem mondanak ki, de úgy gondolnak. paramilitáris szervezõdések, fasiszta portálok tömege, ismétlem tömege mérgezi az embereket. Ez az, ami nekünk nem kell. Ez nem magyarság. Egy fogyó nép pökhendi felfuvalkodottsága. Ha ennek nem lesz vége, Magyarország fel fogja számolni önmagát. Az a nép, amely nem képes beismerni a hibáit és állandóan másokra mutogat, elveszi magától a gyógyulás lehetõségét. A gyógyulás, bûnbánattal kezdõdik, nem pökhendiséggel. Erdély nem követi ezt az utat."

        Adaugă comentariu