Calendar
Mar 2024
DLMaMiJVS
     1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

GÂNDURI despre FAMILIE

 

Vineri 15 mai, de Ziua Familiei, la Librăria Esotera din Timișoara, a avut loc o întâlnire minunată, cu profunde rezonanțe în sufletul celor prezenți, veniți în număr mare. Printre cei prezenți, au fost invitate, de către Asociația Femeilor Creștine, și 20 de familii, cu mare experiență și reușită de familie.
Se poate spune așa, după ce au în urmă mulțime de ani de Familie: 40, 48 și chiar 53! Familii formate din oameni cu o plajă mare de ocupații, de la omul obișnuit, la academician și la artist plastic cunoscut pe multe meridiane, etc. Oameni ce au crescut copii, ce au și ei familii, devenind ei înșiși oameni de valoare, cunoscuți și apreciați, acolo unde viața i-a așezat, uneori la mari depărtări …

Întâlnirea a fost binecuvântată de prezența IPS Arhiepiscop și Mitropolit, Ioan al Banatului, ce a adus între noi, ”cărțile cele vii” – vorba Înaltpreasfinției Sale - căldura gândului bun și bucuria credinței unui traitor al ei.
Multe cuvinte de învățătură - spuse cu smerenie - au primit toți, tineri sau mai împliniți ca vreme.

”Nu sunt eu cel mai nimerit, să vă vorbesc Dv despre familie, dumneavoastră celor care știți mult mai multe despre familie decât mine.”
”Familia mea, sunteți dumneavoastră, cei ce sunteți în jurul meu, îmbogățindu-mi viața”.
”Eu, după ce plec din mijlocul dumneavoastră, rămân ce sunt, un pustnic”!

Cuvintele acestea au încheiat multitudinea de lucruri de învățătură, spuse cu blândețea asumării și manifestării firești, a trăirii arhieriei neostentative și smerite. Acum, la cei prezenți, dar și altădată, am văzut cum, firescul acestei trăiri e recunoscut și apreciat cu bucurie, de cei ce caută Calea, având și nevoia călăuzirii.

Dar, de fapt, ce e familia?

Familia e aceea ce ne e în această viață, început și leagăn și apărare și sprijin. E aceea ce ne face făgaș de bun mers, pe Drumul Vieții, prin armonia cu care ne cuprinde în sânul ei și ne păzește cu grija dragostei sale.

”Familia e Biserica de acasă”!

Familia în care am venit și creștem, e cea formatoare, e cea care, atât cât înțelege, se pricepe și își asumă, zidește în noi binele. De fapt, ne zidește și se zidește!

Fiecare dintre noi, gândindu-ne cu dragul și emoția legăturilor profunde, la ei, ne amintim de părinții ce se străduiau să ne aducă pacea și binele în casă și în viață. Acum, după ce noi înșine avem șansa de a fi părinți, privim cu alți ochi, cele făcute de ei.

Atunci, așteptam de la ei să știe totul, să poată totul, să ne dea totul, părându-ni-se chiar că uneori dacă nu ne oferă tot ce vrem, ne nedreptățesc. Doamne iartă-ne! și voi, dragii noștri dragi, ce nu mai sunteți cu noi acu’, iertați-ne!

Atunci, credeam că părinții, de aia sunt părinți, să știe totul și să poată totul! Da, aveam împresia că atunci când ești părinte, ești deja pregătit pentru asta total …

Apoi, când noi înșine am ajuns părinți într-un firesc al menirii, fără a prinde de veste, prinși în vârtejul vieții, cu bucurii și încercări, am băgat de seamă că nu prea ne-am pregătit pentru asta și că e nevoie și-ar fi bine, să ne raportăm la viața și experiența părinților, a bunicilor noștri și a altor oameni, preluând ce ne e de folos - și multe ne erau de folos, chiar dacă noi eram convinși, atunci, că lumea lor e pe ducă, ne mai fiindu-ne de folos …

De fapt, etica sănătoasă a comunității, e generată de principiile de bază, ale moralei creștine, aplicate în viața de fiecare zi, în propria ta viață, în familie și în comunitate.

Fiind născut la sat, un sat din Câmpia Banatului, de mic am băgat de seamă, că geografic și spiritual, în mijlocul comunității era așezată biserica. Biserica era axul de forță și sens al comunității, familiei și individului, ca o legătură a lor cu Cerul, un filon energetic și spiritual, ce facilita comunicarea cu Dumnezeu, prin sfinții Lui, păstrând în oameni puterea credinței și nădejdea împlinirii năzuințelor curate.
Din orice direcție veneai, sau în orice direcție mergeai, pe camp sau peste deal, fiecare comunitate, satul meu natal, dar și cele din jur, își semnalau prezența și identitatea, prin turla bisericii, aflată în centrul lor și-al sufletului oamenilor trăitori acolo. Dumnezeu era așezat în centrul ei, ca logică supremă a existenței și năzuințelor omului. Port în suflet și minte, cele sădite prin vorbă și faptă, de părinții și bunicii mei, păstrători și împlinitori și ei, ai firului tradiției din străbuni, de truditori pe, sau măcar spre, ”Cărarea Împărăției”.

Înțelegând că viața-i o ștafetă, preluând de la cei de dinaintea ta și predând cu plus valoare celor de după tine, se cuvine să facem asta și-n familiile noastre. Face parte din obligațiile noastre existențiale majore! Avem obligația fundamentală de a sădi Binele și Rostul Creației în ființele copiilor și nepoților noștri, cu înțelepciune și prin exemplul propriei noastre vieți.

Atenție deci, că propria noastră viață, trăită superficial sau, mai rău, depravat, devine o mare piatră de poticnire, pentru copii și nepoții noștri, pentru tineri în general!

Trăim într-o perioadă în care, după cum vedeți, mijloacele mass-media și fel de fel de asociații drăcești, promovează smârcul, imoralul și imundul. Dar mai grav, și autorități, mai ales externe, de la care te aștepți să vină sprijin și normalitate, fac presiuni multiple, politice, financiare, etc, pentru promovarea nefirescului și degradantului!

Încercarea tot mai agresivă de demolare în mințile și sufletele oamenilor a Firescului, maculând și relativizând totul, trebuie să ne pună în gardă. Pericolul cel mai grav e în zona tinerilor, dar mai ales a adolescenților. Se cuvine să înțelegem că avem datoria de a-i desluși pe aceștia prin hățișurile ambiguităților deliberate și capcanelor așa ziselor drepturi democratice de opțiune, în numele libertăților nelimitate de exprimare, oricum, oriunde și despre orice …

E nevoie să-i facem pe tineri să înțeleagă, înainte de a accepta orice, că nu orice se clamează a fi libertate, e libertate, ci din nefericire, de tare multe ori e de fapt înrobire. E de fapt, numai o legătură profundă cu răul!

Rolul familiei e, în accepțiunea creștină adevărată cel puțin - de-o istorie – ca în armonie cu Cerul, să perpetuieze specia umană. Toate celelalte variante sunt diabolice și duc clar, fără echivoc, la extincția speciei umane, îmbolnăvind pe acest drum al pierzaniei, trupul, mintea și sufletul.

Să nu uităm deci, a trăi creștinește, în iubire de Dumnezeu și de oameni, în Pace și Adevăr, ca fundamente ale familiilor noastre, crescându-ne și educându-ne copiii în iubire de țară, făcând făgaș bun viitorului, nelăsându-ne tulburați și deturnați de pe calea firescului de către niște suflete schilodite și minți bolnave, oricât de agresive și insistente ar fi ele, chiar dacă, sau mai ales dacă, spun că așa-i ”corect politic”!
Domnul să ne lumineze!

Cu respect,
Ioan Savu, Timișoara

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator