Calendar
Mar 2024
DLMaMiJVS
     1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Maxime
  • "Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona".
    (Albert Einstein)

  • "Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic".
    (Edmund Burke)

  • "Rugăciunile încep să fie ascultate atunci când vocea care le rosteşte a pierdut puterea de a răni".

  • "Viaţa nu se măsoară cu numărul de respiraţii pe care le aveţi, ci în momente care îţi taie răsuflarea".
    (Rainer Maria Rilke)

  • Ai răbdare cu toate cele nerezolvate din inima ta Şi încearcă să iubeşti înseşi întrebările ... Nu căuta răspunsurile, ce nu ţi-ar putea fi oferite acum, pentru că n-ai putea să le trăieşti [oricum]. Ideea este, să trăieşti totul. Trăieşte întrebările acum. Poate ulterior, într-o zi departe în viitor, treptat, fără chiar să-ţi dai seama, tu îţi vei trăi drumul către răspuns.

  

Cuvânt, la Adunarea Națională a Bisericii Ortodoxe Române

 

Este o mare onoare pentru mine, ca timp de 8 ani, să fiu fost parte a ANBOR, din care 4 și a Consiliului Național. Ce-și poate dori mai mult, un creștin, născut și trăitor prin voia Domnului, în această Țară, decât să poată să se implice în viața spirituală a poporului său, cu toată bunăcredința, din tot sufletul său, cu tot discernământul, cu întreaga capacitate a ființei sale?

Având șansa a fi născut la sat, în Banat, am văzut și simțit cum, viața familiei și a întregii comunități, e așezată și se desfășoară, în jurul bisericii, aflată și fizic, în mijlocul comunității, fiind edificiul cel mai înalt, axul în jurul căruia e definită comunitatea și tendința ei de devenire.

Dacă mergeam pe jos sau cu orice mijloc aflat la îndemână, peste câmp, sau peste deal, în orice direcție, primul semn al ivirii la orizont a unei comunități, era biserica, ce prin turnul ei înălțat spre Cer, definea comunitatea, ce se constituia în jurul său, în plinătatea semnificațiilor acestei hotărâri strămoșești.

Preotul era cel ce, prin vrednicia asumării menirii sale, modela comunitatea – cunoscând-o, știindu-i frământările și clarificându-i năzuințele. La vreme de pericol iminent, de orice natură – de la capriciile vremii, la ale vremurilor – preotul trăgea clopotul bisericii, pentru adunarea și coeziunea comunității în fața pericolului iminent sau manifest, fiind, ”cu Crucea-n Frunte”.

De vrednicia preotului deci, depindea și depinde soarta comunității, a Nației!

Din nefericire, prin părăsirea satului, a comunității lui, echilibrată în jurul Bisericii, a Domnului – unde de mic ți se spune acasă zilnic, de nenumărate ori: să nu minți, să dai bună dzăua, să nu furi, să nu pierzi vremea, să nu fi ”bărabăr”, să nu ne faci de rușine, că noi ni-s oameni de omenie, etc – mulți dintre noi, am dat la oraș, de lipsa acestei sănătoase Scări de Valori, unde turnurile bisericilor sunt întrecute cu mult, de fel de fel de turnuri babel ...

Comunitatea aceea a satului, grijulie cu creșterea sănătoasă a tuturor copiilor satului, unde oamenii luau atitudine la devierea de la etica normală a comunitățiii, copii știindu-se supraveghiați de mulțime de ochi atenți și iubitori, n-o mai prea regăsești la oraș; pe măsură ce acesta e mai mare, e tot mai îndepărtată ...

Sunt convins că, prin dezvoltarea unei rețele semnificative, de Școli Confesionale Ortodoxe, de toate gradele, o să se creeze necesare Repere Vizibile, în comunitate. Prin impunerea fermă a preceptelor creștine, printr-un corp consolidat de vrednici dascăli ale lor, vor deveni implicit și explicit, și unii și alții, dascăli și elevi, repere de moralitate, dăruire, profesionalism și conduită, în școală și în afara ei.

Condiție de admitere, pe lângă examenul de admitere, în Școlile Confesionale Ortodoxe, să fie și viața creștină și participarea regulată la Sfânta Liturghie, asumată în scris, de către părinții elevilor, pentru ei și copii. Știu că asta e calea cea lungă, dar e singura, creatoare de schimbare sigură și dăinuitoare, în bine, pentru Poporul Român și pentru Țară!

Cu atât mai mult, acest lucru e necesar, în Seminariile și Facultățile de Teologie. Acestea, e nevoie să devină, prin reorganizare, formatoare de formatori de suflete, de călăuzitori pe Cale, pentru că, Preotul și preoteasa, sunt repere în comunitate – ceea ce alți oameni de vârsta lor își pot permite să facă, ei nu mai pot! – De aceea, mare grijă la pregătirea studenților teologi, vis-a-vis de responsabilitățile lor concrete în comunitate, dincolo de cele aparent strict canonice, precum și de criteriile de alegere a viitoarelor preotese. Ei și ele, ar fi nevoie să aibă discuții înainte de căsătorie, în afară de ierarh, cu preotese ce și-au obținut și păstrat respectul comunității, pentru a afla ce așteaptă Biserica și comunitatea de la ele, pentru a cumpăni dacă sunt capabile și doresc să și le asume! Asemenea legături, pentru transferul de experiență și bune obiceiuri creștine, ar fi necesare a deveni obișnuite, în fiecare Protopopiat.

Preotul e nevoie să fie o Conștiință Arzândă, în sufletul Nației. Părintele Dumitru Stăniloae zice că în fața lui Dumnezeu suntem răspunzători nu numai de propria ființă ci și de ființa neamului, lăsată și ea de la Dumnezeu!

Mă bucur să constat că există și azi, la vreme de pericol pentru Țară, preoți și ierarhi ce-și asumă menirea, spre onoarea tuturor preoților și Ierarhilor. Să enumăr câteva dintre pericolele majore: 3.600 din cele 4.000 de râuri ale țării, sunt în pericol a fi distruse; în fiecare oră, în România, e defrișat 1 ha de pădure; există încă riscul ca în Apusenii lui Horia și Iancu, să apară gropi nesigure ca stabilitate, pline cu cianuri, din care numai una, ar depăși suprafața statului Luxemburg!

Peste toate acestea, criminala metodă a Fracturării Hidraulice, aplicată la așa zisele gaze de șist, e de fapt pretextul otrăvirii pânzei freatice, a distrugerii acestei resurse vitale, apa, cu remaneță în sol de zeci și chiar sute de ani, a unora din cele cam 1.000 de substanțe, din mixul injectat la 2.000 de atmosfere și, a scoate din uz, terenurile agricole ale Țării – a se vedea harta concesiunilor, care cuprinde totalitatea lor, de jur împrejurul Țării și în Podișul Transilvaniei și Depresiunea Hațegului. Aceste concesiuni sunt date pe nimic, concernelor din Rusia, SUA, Austria, Anglia, etc.

Ar fi util să verificați declarațiile unor potentați ca și concluzia întrunirii de la Davos, din Elveția, din 2013, despre pericolul declanșării viitoarelor războaie ale apei!

Să nu uităm că:
”Tot ce-i trebuie răului să reușească este ca oamenii buni să nu facă nimic” zice Edmund Burke. Despre aceste pericole, chiar Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, a atras atenția în Pastorala de Nașterea Domnului!

Cinstit fie-le numele și înscris în Cartea Vieții, tuturor celor ce mai presus de orice, își asumă menirea!

Aș mai vrea să amintesc a fi de datoria noastră, a fiecăruia și a tuturor, cu atât mai mult a Bisericii, de a identifica, proteja și pune în evidența Nației, ca Repere Majore, Valorile Țării, spre știință și străinătății, că noi ne identificăm cu și prin aceste Valori! Și ce valori putem avea Doamne, mai împortante decât Trăitorii de Cristos, aflați în multe locuri, în vremuri de azi și mai de demult, despre care știm prea puțin și prea puțini. Ar fi nevoie, ca organizat, sistematic și permanent, să ne străduim mai mult, a afla, a verifica autentificitatea, a aduna și publica prin mijloacele avute la îndemână, despre aceste repere pe Cale.

Nu ne vor respecta străinii, dacă noi înșine, nu ne scoatem în evidență și cinstim Valorile, făcându-le cunoscute Lumii!

Pentru a încheia, având deci eu marea șansă și onoarea de a fi aici, pe această cale, calea bisericii, Calea Domnului, știind că fiecare simțire, gând, vorbă și faptă, a mea și a tuturor, în fiecare moment existențial, al meu și al fiecăruia, va genera un viitor imediat sau mai îndepărtat, al meu și al tuturor celor pe care-i iubim, permanent m-am străduit a-mi înțelege rostul și a mă implica, fiind deci dator a cunoaște cât mai bine frământările și năzuințele poporului român, în viața sa de fiecare zi și în tendința sa pe Cărarea Împărăției – vorba marelui nostru Trăitor de Cristos – Părintele Arsenie Boca de la Prislop și din sufletele a milioane de români – atât de drag lor, din care multe, multe sute de mii ajung anual la mormântul său, primind mângâiere și ajutor – Sfântul Vremurilor Noastre, cum fericit l-a numit un cu adevărat Râvnitor pe Cale.

Mulțumindu-vă pentru cele ce le-am învățat, având privilegiul de a vă cunoaște și a avea cu mulți, contact nemijlocit, nădăjduind să mă iertați, dacă am făcut vreun gest necuvenit, rog pe Sfânta Treime să vă răsplătească pe toți, fără limite, sub Acoperământul Maicii Domnului!

Cu respect ,
Ioan Savu, Arhiepiscopia Timișoarei
București, miercuri, 12 februarie 2014

        Adaugă comentariu


 
Categorii
Starea vremii
Statistici
Sunteti al vizitator