Întâmplare
Într-o zi, într-un sat din Sălaj, primarul comunist ce-l înlocuise de curând pe cel de dinaintea sa - pentru că acela nu s-a supus dispoziției de a convoca duminica întreaga comunitate, la ”muncă voluntară” - se afla în fața primăriei, cu mulțime de oameni, pe care-i convocase acolo, pentru a le comunica și impune, tocmai acest lucru.
Oamenii erau șocați de această cerință, în totală neconformitate cu obișnuințele de-o istorie, ale comunității, în zi de duminică. Aceasta era doar Ziua Domnului, dimineața toată comunitatea mergând la biserică, la Sfânta Liturghie!
Cei prezenți, după momentele de început, când au rămas fără grai, au prins a discuta între ei, răscoliți de ce li se spusese și se încerca a li se impune. Printre ei, era și preotul. Acesta, gândindu-se că rostul său în comunitate, la acea vreme de duminică, era oficierea Sfintei Liturghii, le-au spus oamenilor prezenți, că el nu poate lăsa Slujba, pentru nicio altă activitate, cerută, de oricine!
Medicul, discutând cu un grup din săteni, le-a zis că nici el nu poate. El e de serviciu în slujba comunițății permanent, trebuie să fie valid și nu poate. Pentru a argumenta, i-a zis unui consătean: ”Bade Ioane, ce se întâmplă dacă eu mă duc și fac bătături la mâini? Vine după aia nevasta dumitale la mine, cu probleme, eu trebuie să-i bag degetu-n fund și-o rănesc, n-am după aia necaz cu dumneata?” Apoi ca o concluzie, a zis clar: ”Eu nu pot să mă duc”!
În acest timp, în care fiecare căuta în sufletul său și-n logica vieții satului, motive și argumente de refuz, de după un dâmb, pe drum, apare pălăria unui bătrân al satului, ce mergea în fața carului, tras agale, de două vaci.
Ajungând în fața bisericii, ce era nu departe de primărie, bătrânul, după datină, își scoate pălăria, se închină și spune cele cuvenite, plecând apoi mai departe.
Când ajunge în dreptul primăriei, salută tot după datină, mulțimea adunată: ”Mărit fie Iisus”!
Tot după datină, oameni-i răspund toți - mai puțin primarul: ”În veci, amin”!
Acesta, strigă după bătrânul ce, domol, trecea de primărie: ”Bade, stai un pic”.
Bătrânul oprește carul și așteaptă să vadă ce dorește primarul.
”Bade- zice primarul - eu sunt primarul”!
”Știu, am auzit” - răspunde bătrânul - ”Ce dorești”?
”Bade, te-am văzut, trecând prin fața bisericii, că ți-ai scos pălăria și te-ai închinat. De ce n-ai făcut asta și în fața primăriei, că tot din cărămidă-i construită”?
Bătrânul îl întreabă: ”Îs obligat să răspund”?
”Dară, că d-aia te-am oprit”!
Scărpinându-se sub pălărie, bătrânul cumpănește un pic și-l întrebă: ”Dumneta ai nevastă acasă”?
”Dară”! – răspunde primarul.
” Dumneta când te duci acasă îți pupi nevasta”? - întreabă bătrânul.
”Dară”- răspunde primarul.
”Dumneta de ce-o pupi pe gură, sau pe ce-o pupi, de ce n-o pupi în cur, că tot din carne-i făcut”? – întrebă bătrânul, îmboldindu-și vacile și plecând cu carul mai departe ...
Ioan Savu, Timișoara
vizitator