ÎNCEPUT DE ÎMPLINIRE
Se cuvine să facem legătura între noi, cei de azi și Momentele de Grație ale acestui popor, să ne privim într-o devenire a noastră
1 Decembrie 1918 e un pas important de împlinire a năzuinței de veacuri, a românilor, despărțiți de vârtejurile vremurilor neprielnice. Aflat la răscruce de interese ale prădătorilor de jur împrejur, Poporul Român a dat în istoria Europei, o măsură a Coeziunii întru Domnul. Cele trei cele mai importante repere în scara de valori a sufletului românilor, cele care au contat cel mai mult în menținerea Conștiinței de Neam, au fost: CREDINȚA, LIMBA și RESPECTUL pentru LUPTA și JERTFA ÎNAINTAȘILOR.
Se cuvine dar, ca trăitori de azi, ca urmași ai celor ce-au făcut UNIREA de atunci, să găsim sădite în noi, din ZESTREA NEAMULUI, aceleași valori, să le scoatem la vedere, să ni le însușim cu respect și să facem tot ce depinde de noi, de fiecare, pentru ca ele să poată străluci – doar sunt valorile noastre de căpătâi – transmițându-le cu asupra măsură, urmașilor noștri.
E bine să respectâm valorile tuturor popoarelor, ale vecinilor noștri mai de aproape sau mai de departe și ale mai marilor vremurilor acestea, e bine așa, așa e creștinește. Se cuvine totuși, având chiar datoria asta, să analizăm cu discernământ ce e și poate fi cu adevărat Valoare și pentru noi, înainte de a le prelua și noi.
Cu adevărat grav este însă, a prelua de la alții ”valori” degradante pentru ființa umană, ce e evident că înseamnă involuție și îndepărtare de Dumnezeu.
Catastrofal poate fi, pentru acest popor, pentru Ființa sa, să înlocuim VALORI ce și-au dovedit perenitatea, ce au făcut să dăinuiască acest Neam, cu subvalori, care ca niște viermi, cu perfidie, distrug ceea ce a fost transmis prin veacuri, cu credință, trudă, și jertfă, de cei de dinainte de noi, cei ce au traversat o Istorie cu aceste VALORI, predându-ni-le împlinite, peste vremuri!
Credința e sentimentul uman și năzuința firească, ce ne apropie de Creator, săpând făgaș de dăinuire, dând direcție și sens existenței umane, pe Cărarea Împărăției, cum frumos zicea Părintele Arsenie Boca – Sfântul Vremurilor Noastre.
Limba e acel vehicul binecuvântat, ce ne ajută în a comunica între noi și cu Divinitatea, prin gândurile și rugăciunile noastre, algoritmi de împlinire. Cu ajutorul limbii zidim și ne zidim. Depinde de noi, ce și cum. Să ne străduim a folosi zi de zi, numai cuvinte ziditoare de Bine și Frumos, de Iubire și Armonie, de Credință și Încredere. Așa ne vom zidi pe noi, familiile noastre, Țara și Lumea.
Istoria e, sau s-ar cuveni să fie, cea care consemnează zbuciumul de supraviețuire, manifestare și creștere, a unui popor, a oricărui popor, deci și al nostru. E cea care notează și aduce în conștiința Neamului și a Lumii, lupta și jertfa înaintașilor noștri pentru a nuanța în bine și completa năzuițele umanității către împlinirea ei, cu suișuri și coborâșuri, ca îndreptar de Devenire a popoarelor, a umanității, deci.
Un grup social, oricare ar fi el, cu atât mai mult un popor, e puternic atunci când împărtășește același set de valori. După cum vedeți și voi înși-vă, dacă nu vă lăsați copleșiți de grijile diurne și absorbiți total în vârtejul capcanelor ce vă sunt oferite zilnic, în multiple și variate forme, pentru a vă distrage atenția de la jocurile vinovate și distructive, ați vedea că, sistematic, aceste trei Valori – CREDINȚA, LIMBA și ISTORIA - sunt atacate sistematic, organizat, perfid și aruncate în derizoriu, pentru a distruge Ființa Neamului!
E bine să luăm aminte că, după cum spunea și Părintele Dumitru Stăniloae, În fața lui Dumnezeu suntem răspunzători nu numai de propria ființă, ci și de Ființa Neamului, lăsată și ea de la Dumnezeu.
Frați întru Domnu’ și Neam, iubirea de Țară și de Neam, este un sentiment firesc, un semn de creștere spirituală și cuprindere în suflet, aflați pe Calea Domnului. Iubirea de orice fel, deci și cea de Țară, dacă e pură, ne viciată de rău, înseamnă numai Iubire, nu ură, nepăsare sau dispreț. Nu înseamnă xenofobie, șovinism, sau alte alienări ale normalului. Deci, dacă spune că ne Iubim Țara, cu adevărat, înseamnă că nu urâm pe nimeni. Greșelile altora, nu le scuză pe ale noastre!
Iubirea e Iubire. E cel mai înălțător și cuprinzător sentiment uman, să nu-l maculăm cu nimic, ci să-l lăsăm să crească în noi, cuprinzându-ne și definindu-ne ca ființe evoluate, ca urmași ai Domnului.
Viața-i o ștafetă, preiei de la cei de dinaintea ta și dai celor de după tine. Se cuvine deci să fim în stare a transmite și noi, Valori Perene.
Poate ar fi bine să ne gândim acum, când gândurile și inimile noastre se îndreaptă spre Alba Iulia acelui 1 Decembrie 1918, dacă n-ar fi nevoie, stringentă nevoie, să ne strângem în jurul acestui Luminos Simbol, gândindu-ne să mutăm Capitala la Alba Iulia!
Știu că acum când se dorește dezmembrarea multor țări, deci și a României, că e un proiect perimat, că nu sunt bani, că asta necesită fonduri uriașe într-o țară în mai nevoi, că e o absurditate, că nu de asta avem nevoie, etc ...
Mai gândiți-vă totuși frații și surorile mele, dacă nu cumva e nevoie, înainte de orice, să punem început bun, în moralitate, drumului nostru european, mai ales că asta se poate face în etape, pas cu pas, sau numai pentru anumite instituții ale Statului. Aceste modele există, Germania prosperă, de exemplu, poate fi o cale de urmat.
Toți ne dorim să spargem cloaca frățiilor întru fărădelege, transpartinice și transnaționale ce știm cu toții că a crescut ca un cancer, în actuala capitală. Ceea ce vă spun eu, e o realitate și doresc să nu o considerați a fi un afrod la adresa oamenilor cinstiți ai acelui loc și a oricărui loc.
Hai să face ca Alba Iulia să fie cu adevărat un Simbol Sfânt!
Cu credință, și nădejde, cu iubire de Dumnezeu și de Țară,
Ioan Savu, Timișoara
vizitator